Cum protejăm relația copilului cu ambii părinți când relația de cuplu s-a deteriorat?

Despărțirea dintre părinți poate schimba relația dintre adulți și dinamica familiei, dar nu ar trebui să distrugă relația copilului cu nici unul dintre părinții săi. În mijlocul conflictelor, copiii au nevoie înainte de toate de siguranță emoțională, stabilitate și libertatea de a-și iubi ambii părinți fără teamă, vinovăție sau presiune. De aceea, este important să înțelegem cum pot apărea dinamici de alienare parentală și ce putem face pentru a proteja echilibrul emoțional al copilului.

Psihiatrul pediatric american Richard Gardner a descris opt indicatori care pot apărea în contexte de alienare parentală, în cadrul a ceea ce a numit „sindromul de alienare parentală” (PAS). Dincolo de dezbaterile legate de această formulare, observațiile sale rămân utile ca repere pentru a înțelege cum poate fi afectată relația unui copil cu unul dintre părinți.

1. Campanie de denigrare: copilul critică în mod constant unul dintre părinți și îl idealizează pe celălalt.

2. Motive slabe sau absurde pentru respingere: explicațiile oferite de copil sunt superficiale, exagerate sau disproporționate.

3. Lipsa ambivalenței: un părinte este perceput ca fiind„complet bun”, iar celălalt „complet rău”.

4. „Fenomenul gânditorului independent”: copilul insistă că opiniile îi aparțin în totalitate și că nu a fost influențat.

5. Susținerea automată a părintelui preferat: copilul îi ia mereu partea, indiferent de context.

6. Lipsa vinovăției față de comportamentul dur față de părintele respins.

7. „Scenarii împrumutate”: copilul folosește expresii, argumente sau relatări care par preluate de la un adult.

8. Extinderea ostilității către familia și apropiații părintelui respins: respingerea nu îl vizează doar pe părinte, ci și pe bunici, rude sau prieteni apropiați.

Este important de precizat că teoria lui Gardner are un caracter orientativ și nu este recunoscută oficial ca diagnostic psihiatric. Tocmai de aceea, discuția despre alienarea parentală trebuie purtată cu responsabilitate, echilibru și grijă față de realitatea emoțională a copilului.

Dincolo de teorii și controverse, rămâne o realitate greu de ignorat: niciun copil nu ar trebui să fie obligat să poarte pe umeri conflictele emoționale ale adulților. Un copil are nevoie să se simtă în siguranță, să poată iubi fără teamă și să nu trăiască sub presiunea vinovăției sau a alegerii între doi oameni care, înainte de toate, rămân părinții lui.

Poate că acel copil nu își va aminti toate cuvintele spuse în timpul conflictelor dintre părinți, dar va păstra mult timp felul în care s-a simțit. De aceea, adevărata maturitate emoțională după o despărțire nu înseamnă să câștigi lupta cu fostul partener, ci să protejezi spațiul emoțional al copilului.

Revenind la intrebarea din titlu, “Cum protejăm relația copilului cu ambii părinți, chiar și atunci când relația dintre adulți s-a deteriorat?”, poate că răspunsul începe din momentul în care alegem să punem nevoile emoționale ale copilului mai presus de durerea, orgoliul sau conflictul dintre adulți. Un copil nu ar trebui să fie nevoit să aleagă între părinți pentru a se simți iubit, acceptat sau în siguranță.

 Dincolo de despărțiri, neînțelegeri și durerea pierderii relației de cuplu, rămâne responsabilitatea comună de a-i proteja copilăria, echilibrul emoțional și dreptul de a păstra o relație sănătoasă cu ambii părinți.  Uneori, felul în care alegem sau ajungem să purtăm un conflict poate influența mai profund viața unui copil decât conflictul în sine sau schimbările pe care le aduce acel conflict. Părinții maturi își poartă cu responsabilitate conflictele, dezamăgirile și durerea, fără să implice copilul într-o calitate de martor sau parte a conflictului lor. Sprijinul relațional al celor din jur, suportul de specialitate în gestionarea unei situații tensionate prin care trece cuplul oferă părinților resursele necesare pentru a reuși să fie, amândoi, o prezență sigură pentru copilul sau copiii lor. Împreună, sau separat, copiii au nevoie să simtă #SiguranțaRelațională oferită de părinții săi.