Siguranța unei comunități nu depinde doar de un lider sau de niște reguli scrise pe un site, depinde și de tine, de gesturile mărunte din fiecare zi. Iată câteva lucruri simple, pe care le poți exersa chiar de astăzi, cu vecinii, cu familia, cu prietenii și, de acolo, extinse spre orice grup din care faci parte:
Înțelegerea rolului grupului. Cred ca e obligatorie claritatea despre ce poate oferi o comunitate (de exemplu un grup de suport pentru pacienți sau asociație pentru ajutorarea animalelor), pentru a veni cu așteptări realiste, a nu fi decepționat și a contribui activ.
Absența judecății, adica abordarea celuilalt pornind de la premisa că nu-i cunoaștem întreaga poveste si nici nu-i auzim gandurile, așadar am putea folosi întrebarea „ce te-a făcut să reacționezi așa?" în loc de „de ce ai reacționat așa?", unde, de obicei, prima întrebare deschide uși si inimi.
Intenția pozitivă zilnică prin gesturi mici, conștiente (un zâmbet, un „bună ziua", un “ce ma bucur sa te vad”), ca formă de a aduce „binele din tine" în interacțiunile cu ceilalți, pentru că “așa sunt eu”, “nu-mi pasa”, “lasa ca merge oricum”, “stii cine sunt eu?” nu-i lăsa pe ceilalți sa se apropie de noi.
Conversații atente. Transformă o conversație dintr-un teren minat într-un instrument de conectare ghidându-te dupa următoarele principii:
- asigură-te că ai înțeles exact ce a vrut să transmită celălalt. Întrebarea “am înțeles bine?” ajută la clarificare și dezvoltarea subiectului;
- transmite-i celuilalt că înțelegi de ce are acea perspectivă, chiar dacă nu ești neapărat de acord cu ea; pune-te în pielea interlocutorului și încearcă să-i înțelegi poziția, exact din locul în care este el;
- evită critică și judecata și formulează-ți ideile fără să îl ataci pe celălalt;
- lasă loc diferențelor și concentrează-te asupra conectării, asupra relației.
A face loc celuilalt prin conștientizarea faptului că propriile nevoi și perspective nu sunt singura realitate validă si ca e o diferență mare între toleranță și curiozitatea autentică față de diferențele din ceilalți oameni.
Reflecție personală pornind de la întrebarea sinceră „ce aduc eu, de fapt, în relațiile mele?" înainte de a proiecta nemulțumirea asupra celorlalți.
Recunoașterea apartenenței și conștientizarea că suntem deja parte din multe comunități (vecini, familie, colegi) și că putem contribui conștient la siguranță, sau, prin inacțiune, la nesiguranță.
De ce avem nevoie de dialoguri sigure?
„Vorbirea este cel mai periculos lucru pe care îl fac oamenii” spune terapeutul Harville Hendrix. Acest lucru se întâmplă atunci când, în lipsa unui spațiu sigur, monologul tinde să îl transforme pe celălalt într-un obiect care trebuie să accepte punctul tău de vedere, generând invalidare și conflicte.
O comunitate ne poate vindeca sau ne poate prinde în capcană, iar diferența nu ține de intențiile bune de la început, ci de felul în care se gestionează, zi de zi, dezacordul.
Un dialog sigur nu înseamnă că toată lumea e mereu de acord, înseamnă că există niște reguli clare despre cum tratăm neînțelegerile, atunci când apar. Și apar mereu, de aceea, o parte dintre lucrurile care conteaza pentru a avea dialoguri sigure în comunitatile noastre sunt:
Reguli clare, spuse, repetate, clarificate. O comunitate sănătoasă are un cod de conduită vizibil.
Moderare consecventă. Oameni care intervin corect, indiferent de „tabără", care creează spațiu de siguranță, de conversație, de înțelegere, poate prezice dacă o comunitate chiar funcționează pe termen lung.
Loc pentru dezacord legitim. Dacă orice părere diferită e etichetată drept atac sau trădare, nu mai vorbim de dialog, ci de conformare.
Ieșiri fără costuri sociale uriașe. Comunitățile sigure nu te pedepsesc dacă la un moment dat alegi sa pleci, îți lasă un spațiu deschis pentru revenire.
Verificarea informației. Un dialog sigur te încurajează să cauți diverse surse de informație, să îți folosești gândirea critică, altfel ajungi să repeți credințe împărtășite de toată lumea din grup.
Comunitatea rămâne, la final de zi, una dintre cele mai puternice resurse pe care le avem pentru bunăstare, învățare și pentru a construi ceva împreună cu alții. Dar puterea aceasta cere responsabilitate din partea fiecăruia dintre noi. O comunitate sănătoasă nu se întâmplă singură, se construiește zi de zi, conversație cu conversație, prin reguli clare, moderare echitabilă și respect real pentru cei care gândesc altfel decât noi.
Așa că data viitoare când intri într-o discuție, într-un grup, într-o comunitate, fizic sau online, încearcă să fii tu acel om care aduce o conversație atentă, care aduce înțelegere asupra subiectului de discuție și respectul față de interlocutori și observă impactul pe care-l are acest exercițiu asupra ta. Pentru că, până la urmă, socializarea responsabilă nu pornește de la un regulament afișat undeva, ci de la felul în care alegem, fiecare, să vorbim unii cu alții.
Te invit să urmărești și materialul video de mai jos în care am abordat acest subiect al comunităților sigure. Episodul face parte din podcastul ”Dialoguri Sigure” un proiect PsyLife și Radio Cluj, susținut de msg România.
