Despre planuri și alte iele

text de psiholog Diana Foarfecă

În terapie, adesea ascult povești în care planurile joacă un rol important. Planurile sunt acele personaje despre care nu știi dacă sunt bune sau rele, acele personaje care schimbă tabăra atunci când te aștepți mai puțin, acele personaje de care la un moment dat îți este drag, apoi îți provoacă antipatie, chiar repulsie. Sunt acele personaje despre care putem spune că se încadrează în expresia ”drumul spre iad este pavat cu intenții bune”. 

Într-adevăr, planurile pot oferi direcție, control, sens. Lipsa controlului în viața omului este una dintre cauzele anxietății. Însă este o linie fină, pe care dacă o trecem, planurile pot deveni în viața noastră o sursă de stres, de pierdere a bucuriei de a trai. Comportamentul de a face planuri poate să apară ca răspuns la frica de necunoscut, de imprevizibil sau ca răspuns la frica de a nu fi găsit ”descoperit”, vulnerabil. Mai exact, fac planuri pentru a mă asigura pe cât posibil, că ceea ce se va întâmpla este, într-o oarecare măsură, în controlul meu. Sau, fac planuri pentru că, în adâncul ființei mele am o rană a deficienței – nu mă simt capabil să fac față la ce îmi oferă viitorul, iar perspectiva de a fi vulnerabil este îngrozitoare, pentru că toți ceilalți vor vedea adevărata mea natură, adevărata mea ființă. 

Doar că, facând acest comportament ajung să fiu vulnerabil; și nu în sensul bun al cuvântului. Practic, comportamentul meu răspunde fricii mele, dar nu și nevoilor ascunse sub frica mea. Atât experiența proprie sau a clientelor/ților mele/mei, cât și studiile de specialitate, vorbesc despre faptul că planurile ne consumă resursele cognitive – atenționale, de concentrare, de rezolvare de probleme, produc probleme de somn – insomnii și ne afectează relațiile, ne fac să luăm decizii pripite sau necalculate. În Biblie, regele David însuși a scris: „Până când voi avea sufletul plin de griji și inima plină de necazuri în fiecare zi?” (Psalmul 13:2).

Despre planuri și alte iele

Nu de puține ori am auzit în cabinet – ”Soțul meu îmi reproșează că, de cum deschid ochii, tot ce fac este să fac planuri și să mă îngrijorez” sau ”M-am săturat să trăiesc după lista de To Do, dar dacă renunț la ea mi se face frică de cât de vulnerabilă pot deveni” sau ”În fiecare seară când mă întind în pat începe să se deruleze în mintea mea lista de probleme, planurile pentru ziua viitoare” ș.a.  

Deci care ar fi nevoile care stau sub frica de necunoscut sau sub frica de a fi vulnerabil? Și cum putem îndeplini aceste nevoi? Nu voi răspunde în locul vostru legat de nevoi. Aici, vă rog să vă luați voi înșivă puțin timp și să vă analizați. 

Dar vă pot sugera câteva tehnici prin care să răspundem acestor nevoi. În primul rând, a trăi mindful sau cum spune Matei „Nu vă îngrijorați niciodată pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine va avea îngrijorările ei” (Matei 6:25,34). Cum poți aplica aceste cuvinte? Fiecare zi vine cu provocările ei, cu necazurile, dar și cu bucuriile ei. Nu o face mai apăsătoare îngrijorându-te și cu privire la ziua de mâine. Multe îngrijorări se pot dovedi neîntemeiate mai târziu. A trăi mindful înseamnă a trăi ancorat la realitatea în care te afli, a-ți da voie să experimentezi, să simți, să guști, să te bucuri sau să fii trist, a-ți da voie să fii OM. A fi OM înseamnă a nu fi perfect, a fi vulnerabil, autentic și astfel a face greșeli, a te lăsa descoperit și cu părțile mai puțin bune. Exercițiul este cu scopul de a nu trăi în frica zilei de mâine, ci a-ți face partea ”aici și acum” și a lăsa viața să te surprindă. 

”Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.” (Prov. 12,25) Deci, în al doilea rând, în loc să ne scufundăm în neliniște, în loc să ruminăm la ce evenimente negative s-ar întâmpla dacă … , în loc să mergem tot mai jos pe spirala depresiei sau a anxietății, ne putem opri conștient și voit să încercăm un exercițiu de auto-compasiune pentru emoțiile pe care le trăim, apreciindu-ne pentru reușitele anterioare, învățând din greșelile trecute și fiind recunoscători pentru momentul în care suntem pentru simplul fapt că SUNTEM în viață.   

Nu în ultimul rând, studiile de specialitate arată importanța credinței în reducerea trăsăturilor depresive. Credința este acea sursă de control de care fiecare om are nevoie. Credința că Cineva deasupra noastră ne poartă de grijă, dincolo de puterile noastre – „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi” (1 Petru 5:7). 

 

sursa foto: semintedecredinta.wordpress.com, crosscards

DISTRIBUIE