Frica de a fi „single”

Există acolo în mintea noastră o voce care spune „Este ceva în neregulă cu mine”, „Uite, toți prietenii tăi au relații faine și tu ești singur” sau „Chiar dacă nu-ți place atât de mult de băiatul acesta, ieși în continuare cu el. Este mai bine să fii cu cineva”. Persoanele care nu au partener au adesea astfel de gânduri, și de cele mai multe ori ele ascund frica de a fi singur. Da, acea frică pe care cu greu admitem că o avem.   

Mai întâi de toate, este firesc să ne fie frică să fim singuri. Suntem ființe sociale, ne dezvoltăm în cadrul relațiilor și ne simțim cu adevărat împliniți atunci când putem împărtăși momentele frumoase cu cineva drag. Într-o relație intimă avem ocazia să ne simțim apreciați, iubiți, în siguranță, avem un context în care putem să evoluăm atât împreună, cât și individual.

Dincolo de aceste realități, apare adesea stigma din partea societății, prietenilor sau familiei care poate suna cam așa: „De ce nu ești și tu cu cineva? Uite ce frumoasă ești!”, „A trecut cam mult timp de la ultima despărțire, nu te gândești să ieși din nou la întâlniri să cunoști pe cineva?” sau „Toată lumea în jurul tău își face planuri de nuntă. Tu când ai de gând să te așezi la casa ta?”. Replicile de mai sus nu fac altceva decât să adâncească acea frică de a fi singur și ideea cum că „ești diferit”. Dacă sunteți puși în contexte în care vă sunt adresate astfel de replici, este important pentru a crea limite sănătoase cu cei din jur. Comunicați-le faptul că astfel de remarci nu ajută cu nimic și chiar pot să rănească.

De ce alegem, de fapt, să nu fim singuri?

Când vorbim despre frica de a fi singur, vorbim de cele mai multe ori și despre căutarea și intrarea în relații pentru a umple un gol pe care îl simțim atunci când suntem fără partener. Astfel de relații, care pornesc de la ideea de frică, au adesea ca urmare crearea unei dependențe, a unui atașament toxic, tocmai pentru că ne găsim siguranța emoțională numai în contextul unei relații. Aspectul asupra căruia este necesar să fim atenți este exact identificarea fricii pe care o avem de a fi singuri și pe urmă, sentimentelor pe care le avem pentru o persoană, acestea două fiind destul de ușor de confundat dacă nu facem un pas în spate și nu ne privim cu atenție și sinceritate.

Singurătatea - o perioadă de autocunoaștere

Ce ar fi dacă te-ai îmbrăca elegant într-o seară și te-ai scoate pe tine în oraș? Cum ar fi să ai micile tale bucurii cu care să te răsfeți în fiecare zi? Sau cum ar fi dacă ai încerca să te comporți cu tine așa cum ți-ai dori ca altcineva să o facă? Ar fi grozav, pentru că toate astea ar însemna iubire de sine. Chiar dacă poate suna clișeică ideea, fără respectul și aprecierea de sine pe care le cultivăm tocmai în aceste perioade în care suntem singuri, nu putem clădi o relație sănătoasă cu un partener. De ce? Pentru că încă nu am reușit să ne cunoaștem noi pe noi suficient de bine, încă nu știm ce ne-ar face fericiți și ce avem de oferit. Astfel, transformați perioada de a fi singur într-una de autocunoaștere. Veți vedea cum frica de a nu avea un partener într-un anumit moment va dispărea.

Deci, tu ce cadou îți faci astăzi?