Infidelitatea: cauză sau efect?

Articol realizat de Psiholog Diana Lupu

Trădarea este o experiență îngrozitoare în dinamica vieții de cuplu. Încrederea este un element vital al relațiilor romantice, iar un act de trădare pune puternic la încercare credința în fiabilitate, reabilitare și putere.

Astfel, recuperarea după infidelitate este o sarcină care implică mult stres, anxietate și tulburări emoționale. Este extrem de dificil, dar ar putea merita pentru relația corectă. Poate vă întrebați de ce, dintre toate subiectele pe care le puteam aduce în discuție apropo de domeniul relațional, am ales să vorbesc tocmai despre crunta și dureroasa infidelitate? Ei bine, drept inspirație îmi este cea mai recentă carte a soților Gottman, tradusă pe acest subiect la Pagina de Psihologie, care aduce în atenția noastră conceptul de trădare și infidelitate drept un simptom care are la bază deconectarea. Riscul ca partenerii unui cuplu să ajungă la deconectare emoțională este unul crescut, în special în lumina ultimelor evenimente și a modului în care, de-a lungul timpului fiecare dintre noi a învățat din familia de origine diferite modalități prin care să comunice și să gestioneze un conflict, iar de cele mai multe ori acestea nu au fost cele mai sănătoase și benefice tehnici.

Poza noua 27.10.2020

Astfel, în momentul în care apar semne ale deconectării precum: distanțarea partenerilor din punct de vedere emoțional, sexual sau ambele situații; șansele ca infidelitatea să apară cresc. Vă invit să privim infidelitatea drept un simptom și nu ca pe o cauză care destramă spațiul relațional și zguduie universul partenerului care a fost trădat, deoarece pe cât este de răspândit și cunoscut acest fenomen, pe atât este de neînțeles. În urma unui astfel de eveniment de infidelitate, partenerul se întâlnește cu întrebarea:

Să rămân sau să las totul baltă?

Metaforic, infidelitatea este un semnal care se aseamănă cu farurile unei mașini ce încearcă să ne atragă atenția. Dacă mașina suferă defecțiuni, apar două alternative: să ridicăm capota și să vedem care este sursa problemei sau să renunțăm definitiv la a o repara. Încheiând această metaforă, este nevoie ca ambii parteneri să decidă de comun acord să lucreze la reabilitarea dinamicii și a problemelor de cuplu, iar primii pași spre a face asta sunt de a înțelege de ce s-a întâmplat și de a cere ajutor apelând la terapia de cuplu.

Însă, înainte de toate acestea, cred că este important să ne îndreptăm atenția către cauzele care îl pot determina pe unul dintre parteneri să aducă infidelitatea în spațiul relațional.

Gottman afirmă că oamenii spun adesea că infidelitatea vine de nicăieri, dar, de obicei, partenerul care trădează se îndreaptă pe o cale lentă, nedetectată, cu mult timp înainte să se producă infidelitatea fizică.

În rândurile de mai sus, am aflat că adesea, infidelitatea se datorează deconectării partenerilor, care îl determină pe unul dintre aceștia să se simtă singur și dezorientat. Gottman insistă asupra faptului că un partener care se simte așa este, de obicei, cauzat de cuplurile care renunță sau se îndepărtează reciproc de emoții în timp, prin acțiuni repetate. Un bun exemplu de îndepărtare ar putea fi atunci când partenerul este distras de telefon sau laptop în timp ce celălalt încearcă să se conecteze emoțional cu acesta prin atenție, afirmare, afecțiune sau orice altă conexiune „bună”, iar partenerul se simte ignorat și întrerupt din încercarea de conectare.

Când unul dintre parteneri se întâlnește constant cu această lipsă de atenție și reciprocitate, se dezvoltă un comportament cu adevărat toxic - comparațiile negative. O comparație negativă este o comparație dăunătoare a partenerului cu o altă persoană. De exemplu, când partenerii se află într-un conflict și se întâlnesc cu dispreț din partea celuilalt , acesta se poate găsi în ipostaza de a compara aceste interacțiuni (negative) cu atenția pozitivă pe care o primește de la oamenii pe care i-a întâlnit, prieteni sau aproape oricine altcineva din viața acestuia.

„Pun pariu că dacă aș fi cu ea, nu aș fi atât de stresat tot timpul din argumentele banale pe care le am cu partenera mea! Îmi zâmbește și mă tratează cu respect și admirație. ”

Prin urmare, aceste comparații negative conduc spre construirea unor gânduri care încep cu       „cred că aș fi mai fericit/ fericită cu altcineva”. Gottman susține că, atunci când unul dintre parteneri pășește pe acest drum, începe să se concentreze asupra trăsăturilor negative ale partenerului și să-i minimizeze trăsăturile care înainte îl atrăgeau la acesta. Cu cât o persoană este prinsă de gânduri negative cu privire la relație, cu atât mai multe comparații negative sunt declanșate - iar ușa potențialelor infidelități se deschide mai larg.

În concluzie, infidelitatea este un simptom ce are la bază deconectarea emoțională între partenerii unui cuplu și comparațiile negative. Aceasta nu apare de nicăieri în dinamica relațională, există o mulțime de semne care atrag atenția, important este să încercăm să ne facem timp pentru micile momente de conectare cu partenerul. Pe cât de simple par, pe atât de salvatoare sunt pentru relație.

 

 

 

 

 

DISTRIBUIE