Joaca – cea mai eficientă formă de învățare pentru copiii de toate vârstele

Articol realizat de Psiholog Cezara Botez

Oricine poate recunoaște joaca atunci când o vede. Este acea activitate aparent haotică în care cei mici parcă sunt cu totul absorbiți în lumea lor și nu mai aud vorbele părinților, momentele în care cucerirea unei fortărețe imaginare este mai importantă decât temele de la școală sau un joc de fotbal în jurul blocului îi face să uite că le este foame. Indiferent de mediul socio-economic sau cultura din care provin copiii, ei vor alege întotdeauna să exploreze lumea înconjurătoare jucându-se, aceasta fiind cea mai naturală formă de învățare.

În cele ce urmează, vă propun să cunoaștem mai bine lumea jocului și să trecem dincolo de ideea cum că este o simplă pierdere de timp a copiilor.

Poza noua 13.10.2020

Joaca oferă semnificație. Cei mici aleg să se joace tocmai pentru a oferi un sens lucrurilor pe care doresc să le descopere în jurul lor. Astfel, ei reușesc să lege cunoștințele pe care deja le au cu aspectele pe care le experimentează. Chiar dacă pot părea pentru adulți naive sau chiar lipsite de logică activitățile pe care le pun la cale copiii, ele au un sens în etapa de explorare, deoarece prin intermediul lor, ei oferă o interpretare proprie lumii exterioare.

Joaca presupune implicare totală. Priviți-i pe copii cât de concentrați sunt pe joaca lor și observați cum întregul lor sistem este prezent – corpul lor, partea mentală, cu mult accent pe limbajul pe care-l folosesc și cea emoțională. De multe ori ca adulți ne întrebăm „cum de este obosit dacă s-a jucat cu prietenii toată ziua?”. Dincolo de oboseala fizică, acel simplu joc pe care-l vedem noi este condus de niște reguli asupra cărora toți din grup au negociat, are la bază nenumărate procese de luare de decizii sau de împăcare dacă sunt conflicte. Totodată, apar multiple contexte în care este necesar ca cei mici să-și regleze emoțiile, ei fiind nevoiți să creeze un echilibru între importanța trăirilor lor și buna desfășurare a jocului. Încercați să vă luați câteva minute pe zi și observați din exterior ce abilități își dezvoltă cel mic jucându-se și veți vedea ce multe puteți afla despre universul lui.

Joaca creează un context de interacțiune socială. Timpul alocat jucatului cu prietenii este unul adresat dezvoltării modelelor de relaționare. Felul în care își comunică dorințele, cât de atașați sunt de ideile lor sau cât de mult sunt dispuși să lase de la ei pentru a ajunge la un numitor comun, înțelegerea perspectivei celuilalt și respectarea ei, felul în care se raportează la emoțiile celor din jur și cum ține cont de ele – toate acestea sunt aspecte care, cultivate încă de la vârste mici, contribuie la pattern-urile de relaționare cu cei din jur de mai târziu. Tocmai pentru că jocul este unul dintre cele mai complexe activități pe care cei mici le au (de la crearea regulilor de comun acord, la alegerea personajelor sau a misiunii pe care o au de rezolvat), ar fi ideal ca procesul de învățare prin joc să fie acompaniat, măcar din când în când, și de prezența unui adult. Astfel, se vor putea gestiona eventualele conflicte eficient, fiecare putând învăța ceva pentru mai târziu.

Joaca se bazează mult pe „încercare-eroare”, este o activitate iterativă. Orice joc este dinamic, are mai multe posibilități de a fi jucat. Indiferent dacă este un boardgame, un joc de strategie sau unul de fotbal, vorbim despre crearea unor ipoteze pe baza cărora cei mici să acționeze, revizuirea lor atunci când ei văd că nu sunt suficient de eficiente și despre rezolvarea situațiilor neprevăzute care pot apărea în timpul jocului. Este esențial pentru copii să aibă contexte în care să-și poată contura abilitatea de nu abandona o activitate care nu are rezultatele dorite și de a reveni asupra ei cu o altă perspectivă, susținându-se astfel creativitatea.

Joaca îndrumă la dezvoltarea autonomiei. Este o lume în care cei mici fac regulile, ei sunt responsabili de respectarea lor, există un limbaj pe care numai ei îl înțeleg și un control complet asupra experienței propriu-zise. Se întâmplă ca adulții să fie ignorați sau să nu fie primiți în jocul celor mici și asta nu din cauză că resping prezența celor mari, ci pentru că este o lume a lor, în care se simt stăpâni pe ceea ce fac și pe ceea ce pot alege. Joaca este una dintre cele mai naturale forme de dezvoltare a autonomiei și de conturare a imaginii de sine.

A te juca înseamnă a descoperi lumea în moduri inedite, a experimenta lumea celor mari în feluri pe care copiii să le poată percepe și asimila și a te provoca la creativitate și spontaneitate. Dar joaca nu este numai pentru copii. Și adulții pot apela din când în când la joc pentru a da o nuanță mai ludică experiențelor pe care le au.

 

DISTRIBUIE