Articol realizat de Psiholog Rodica Afrăsinei
Perioada care urmează este una atipică, dacă ne gândim la alte începuturi de toamnă. Toți anii prin care am trecut ne încununau în această perioadă cu emoții diverse pentru reîntâlnirea cu cei de la școală sau chiar pentru începerea unui ciclu școlar. Pregătirile erau atât pentru părinți, cât și pentru elevi și profesori.
Pentru cei care sunt părinți de adolescenți, sunt relevante următoarele două aspecte, ca răspunsuri la întrebarea de mai sus: impredictibilitatea și schimbarea metodelor prin care nevoile personale sunt împlinite. Să le analizăm pe rând.
Adolescența vine cu o serie numeroasă de schimbări de ordin fizic, psihic, social și emoțional. În acest context, ceea ce este predictibil și stabil în mediul acestora, este benefic pentru dezvoltarea și bunăstarea lor. Îi ajută să mențină un echilibru în activități și tendințe, să rămână în limite sănătoase de exprimare și să își regleze eficient tumultul de emoții. Stabilitatea este ceva în mod natural preferat de creierul nostru ca ființe umane, iar în acei ani în care corpul și psihicul trec prin schimbări diverse, acest element este cu atât mai important.
În acest an pandemic, predictibilitatea nu a fost tocmai frecventă. Din contră, multe din lucrurile care s-au întâmplat, dar și din cele care urmează sunt vagi, necunoscute, inedite. Mai mult decât atât, în jurul nostru putem observa cu ușurință o plajă largă de reacții și atitudini la evenimente și la reguli, fapt care aduce un plus de controversă și ambiguitate. Un astfel de cadru favorizează o doză ridicată de stres resimțit și dificultatea de a gestiona reacțiile emoționale proprii și ale celor din jur.
„Cum ar trebui să ne comportăm? Ce e mai bine să facem? Ar trebui să mă simt vinovat că am încălcat o restricție chiar fără să vreau?” sunt doar o serie de îngrijorări pe care le pot avea adolescenții, la limita dintre persoane care se supun normelor și oameni adulți, cu propriile dorințe și perspective de viață.
Să luăm în calcul și cel de-al doilea aspect menționat – schimbarea metodelor prin care sunt nevoile adolescenților împlinite. În primul rând, există o serie de nevoi pe care le avem la orice vârstă: de protecție, de dezvoltare, de a fi ascultat, de a fi iubit, de a fi respectat, de a relaționa. În plus, în această etapă de creștere, nevoia de autonomie și de a dezvolta relații cu co-vârstnicii sunt mult mai mari comparativ cu copilăria și pubertatea. Asta ar putea explica de multe ori tendințele de revoltă, dorința de impunere și de decizie pentru propriile acțiuni, dar și afinitatea ridicată pentru grupul de prieteni și pentru a le face pe plac. Revenind la situația actuală, o parte dintre acestea pot fi periclitate, adolescenților fiindu-le mai greu să găsească căi de ieșire sau rezolvare.
Un lucru bine cunoscut despre relația dintre părinți și adolescenți este că au numeroase conflicte. Este un lucru normal și frecvent. Ce mai e bine de știut este că atunci când intensitatea emoțională este mare, iar mediul e impredictibil, conflictele pot fi mai dese. Ceea ce aduce ca schimbare majoră această perioadă este și timpul petrecut în mediul virtual. Astfel, e bine de punctat că există dovezi conform cărora, dacă relația cu părinții este una echilibrată și sigură, adolescenții nu înlocuiesc timpul de petrecut cu aceștia cu cel în online alături de prieteni.
În primul rând, să ne amintim că noi, ca adulți, dispunem de mai multe resurse pe care le putem folosi pentru a gestiona o situație dificilă. De la sprijin emoțional, până la ajutor prin acțiuni specifice, relațiile cu adolescenții vor avea de câștigat din urma acestor elemente. Concret, acestora le va prinde bine un umăr pe care să plângă pentru că le e dor de prieteni, dar și ajutorul oferit în instalarea unei aplicații video pe care să o folosească pentru a vorbi cu ei.
Dacă ne gândim la îngrijorările și nevoile personale ca părinți față de proprii copii, este de multe ori greu ca acestea să fie expuse într-o manieră asertivă, mai ales dacă nu este ceva încurajat cultural sau în familie. Totuși, cu răbdare și curaj, aceste exerciții deschid porți de comunicare cu o varietate de beneficii. Spre exemplu, dacă îi voi spune copilului meu adolescent că am ca grijă siguranța lui în mediul virtual (ceea ce diferă mult față de varianta de a-i interzice să stea pe Instagram), îmi va fi mai ușor să gestionez reacțiile lui, iar acesta va fi mai înțelegător. În plus, pot negocia o variantă cu o doză de certitudine privind îngrijorarea mea și, ca beneficiu pe termen lung, creez oportunități în care adolescentul să facă autodezvăluiri și să împărtășească bucățele importante din viața sa. În aceste contexte discutăm despre vulnerabilitate și despre cum propria expunere face ca și cei din jur să vorbească, astfel ajungând la relații autentice, mai stabile și mai sigure emoțional.
Tot o doză de vulnerabilitate reprezintă și mărturisirea dificultăților avute în a gestiona schimbările de la job, pe planul pasiunilor sau a relațiilor, dar și a strategiilor folosite pentru rezolvarea problemelor. Deși nu mai sunt copii, adolescenții pot vedea în părinții lor modele demne de urmat prin felul în care aceștia discută despre viața proprie.
Vă provoc să priviți aceste luni aparte ca oportunități de apropiere cu cei dragi, ca ocazii în care să învățăm să fim mai atenți la propria persoană și la nevoile celor de lângă.