Libertatea conturată de context

„A fi liber înseamnă înainte de orice a fi responsabil față de tine însuți.” (Mircea Eliade)

Ca orice termen abstract, libertatea are nevoie de experiențe prin care să trecem, evenimente pe care să le trăim și care să îi dea un sens clar, palpabil. Așa ajungem să o înțelegem. Și deși ar putea suna paradoxal, înțelegem libertatea în momente de constrângere, atunci când lipsa ei definește, prin absurd, ceea ce ea simbolizează... și cred că, din acest punct de vedere, zilele acestea sunt pe cât de revelatoare, pe atât de provocatoare.

Într-un context de zi cu zi, libertatea ar putea fi posibilitatea de a face lucrurile exact așa cum vrem. Dacă vrem să mergem la muncă cu autobuzul, luăm autobuzul; dacă vrem să mergem la teatru, ne înconjurăm de mulți oameni, fără probleme și griji; dacă alegem să luăm prânzul în oraș o putem face; dacă vrem să ieșim cu prietenii, ne alegem un loc confortabil, prietenos în care să ne petrecem seara; dacă ne este poftă de o prăjitură, mergem până la cofetărie și o cumpărăm. Dar oare la asta să se rezume acest cuvânt atât de impunător? Libertatea. Da, poți să faci toate lucrurile de mai sus într-o zi obișnuită, dar poți să îți iei o pauză oricând vrei? Poți să îți oferi în timpul zilei un răgaz de odihnă, atunci când oboseala te cucerește? Oare nu sunt și acestea contexte asemănătoare celor actuale, în care limitele sociale și personale sunt foarte clar trasate? Cred că pentru fiecare dintre noi răspunsul onest ar fi „depinde” ori chiar un „ba da”.

Acum haideți să mai privim o dată cadrul zilelor actuale. Context diferit, definiție diferită a libertății. Să pot umbla pe stradă când vreau nu mai intră în sfera de semnificație a libertății, ci mai degrabă a imprudenței. Un alt termen abstract care are nevoie de experiență,  de un fundal care să îi dea sens. Zilele acestea libertatea este doar definită altfel, având alte limite și constrângeri, dar Ea plutește în aer, oriunde ne întoarcem privirea. Și atunci ce ne deranjează, în fapt? Lipsa controlului. Sentimentul că puterea de a decide ce facem ne-a fost știrbită, că cineva – un vag cineva - a decis să ne constrângă și să ne limiteze. Și totuși, dacă privim lucrurile din unghiul  potrivit, putem observa că nimeni nu ne-a furat libertatea și nimeni nu ne-a încătușat. Schimbarea este dată de faptul că acum libertatea poate fi exercitată într-un context mai restrâns, mai intim.

După cum spune un poet român, contemporan „Libertatea nu înseamnă nimic pentru o pasăre care nu a-nvățat să zboare”. Altfel spus, Valeriu Butulescu ne învață cu mare măiestrie că zilele acestea sunt lecțiile noastre de zbor. Libertatea, așa cum ne-am obișnuit să o vedem, ne așteaptă la colțul acestui scenariu care își va găsi sfârșitul. Deci ce ziceți, până atunci învățăm să zburăm?

Sursa foto: https://ro.pinterest.com/pin/377880224987347695/