Mama ca bază de atașament

Relaţiile sunt un subiect de interes la orice vârstă, fiind prezente constant în viaţa noastră. În copilărie, interacţiunile se învârt în jurul oamenilor care ne-au dat viaţă, ca mai apoi in adolescenţă relaţiile să fie despre prietenii, iar cu timpul, atenţia să cadă asupra relaţiilor amoroase. La o primă vedere ar putea părea că, de la o etapă la alta, investiţia noastră emoţională şi resursele implicate în relaţii sunt distincte; de fapt, în esenţă, diferitele forme de a interacţiona cu semenii noştri sunt feţe multiple ale modului în care am învăţat să relaţionăm, modalităţi de exprimare ale ataşamentului.

De curând m-am apucat de o carte numită “The emotionally absent mother” , de Jasmin Lee Cori, de la care mă aşteptam să îmi clarifice felul în care funcţionez în interacţiunile cu toţi oamenii pe care îi am în jurul meu şi, mai important, de ce funcţionez în acele feluri în relaţiile mele. Printre primele pagini ale cărţii te intâmpină o listă a rolurilor pe care Mama ar trebui să le aibă în viaţa ta, încă de la primul contact cu lumea aceasta. Dintre acele 10 roluri pe care Ea le are în viaţa noastră, mintea mea a rămas ancorată în cel de Mamă ca bază de ataşament.

Pentru înţelegerea ataşamentului, autoarea oferă o metaforă ilustrativă: mama este pentru copil ceea ce dedesubtul unei bărci este pentru o lipitoare. Când venim pe lume nu ştim să mergem, să ne purtăm de grijă ori să înţelegem ce ni se întâmplă şi ce înseamnă lumea din jur. Mama ca bază de ataşament este cea care îndeplineşte aceste funcţii pentru noi, atunci când fragilitatea noastră nu ne permite autonomie. Şi de aceea, formarea ataşamentului, spune autoarea, ne conferă nouă- în rol de copii fiind- un sentiment de apartenenţă, ideea că aparţinem de cineva, că avem un loc al nostru în care suntem iubiţi şi în siguranţă. Iată unul dintre rolurile vitale pe care Mama îl primeşte automat, la naşterea noastră.

Aşadar privind acum, încă o dată, la introducerea acestui text, cred că lucruile capătă un alt sens. Sentimentul de siguranţă, de apartenţă, dorinţa de a avea lângă noi oameni care ne iubesc şi care ne poartă de grijă sunt lucruri care rămân neschimbate cu trecerea timpului, doar locul în care le căutăm poate diferi de la o
etapă de vârstă la alta.

**În acest context, Mama reprezintă orice persoana care a îndeplinit, pentru fiecare dintre noi, copii fiind, rolul de
îngrijitor, motiv pentru care am şi ales să redactez cuvântul cu literă mare, reprezentând un titlu generic.

Sursa foto: https://momcanvas.com/picture/mother-daughter-foggy-silhouettes/