Siguranța psihologică în organizații se clădește pe competențele noastre relaționale

Petrecem un număr semnificativ de ore în mediul de muncă. Dincolo de activitatea profesională în sine, noi suntem imersați și într-un mediu relațional. Un mediu relațional care ne influențează foarte mult starea de bine, sănătatea și modul în care funcționăm în toate ariile vieții noastre.

Studiile ce au investigat mediul organizațional au aratăt, de exemplu, că un mediu relațional pe care angajații îl apreciază (ex. colegi cărora le pasă și în care pot avea încredere) rezultă apoi în loialitate - angajați care rămân în organizație, chiar și atunci când li se oferă joburi cu venituri ceva mai mari. Dar și inversul, că un angajat aflat într-un mediu relațional nesănătos (critică, bârfă, percepția inechității) va pleca chiar și către un loc de muncă mai slab plătit sau către o companie mai slab cotată.

Studiile asupra relațiilor au relevat, de asemenea, cât de importantă este siguranța și cum, în relații în care ne simțim în siguranță putem crește și prospera. Partenerii care se simt în siguranță în relațiile de cuplu își pot asuma riscuri mai mari atunci când vine vorba, de exemplu, de o reconversie profesională, care poate fi riscantă. Iar terapeuții de cuplu știu că direcția e bidirecțională: un partener care lucrează într-un mediu stresant și nesigur va aduce acasă, în relația de cuplu sau în relațiile de familie, mai degrabă nesiguranță, stres și tensiune.

Cum să ne dăm seama, așadar, dacă există siguranță psihologică la mediul de muncă și ce putem face noi pentru a construi un mediu sigur dpdv psihologic, fie că suntem manageri sau nu? Este punctul de la care a început dialogul meu cu Magor Csibi, expert organizațional și autor. Magor este unul dintre partenerii Trendconsult și conduce departamentul de Leadership și Cultură Organizațională, cu misiunea de a schimba și a umaniza cât mai multe organizații. Este autor, alături de Radu Predescu, a scris cartea Bătăliile care contează, care face o comparație între leadershipul din domeniul militar și civil. El este membru și expert pe cultură organizațională în Forbes Business Council, o comunitate exclusivistă dedicată antreprenorilor si liderilor de succes din domeniul afacerilor din SUA.

Alături de Magor, abordăm, în episodul 6 din podcastul ”Dialoguri Sigure” tema siguranței psihologice. Te invit să urmărești episodul (vezi mai jos) pentru o viziune mai amplă. Ce aș puncta  din dialogul extrem de plăcut pe care l-am avut cu Magor, este relevanța competențelor noastre relaționale și a istoriei de viață pe care, fiecare, o aduce cu sine în organizație. Mulți dintre noi învățăm, în istoria de viață să îi privim pe ceilalți drept competitori. Multe sisteme sociale, educația sau ceea ce numim generic piața muncii, încurajează această viziune bazată pe performanță și competiție pentru performanță. Tindem să ne comparăm, natural, cu cei din jur. Problema e însă că ne anxietizează această comparație, pentru că nimeni nu ne învăță să fim împăcați cu noi înșine și avem iluzia că doar perfecțiunea și lipsa greșelii ne va face să fim acceptați și apreciați în grup.

Nevoia de apartenență este un esențială pentru om și noi după asta tânjim, de fapt, atunci când căutăm să fcem lucrurile perfect, să evităm greșeala și să fim cei mai buni. Însă atunci când îi privim pe ceilalți drept competitori față de care eu am nevoie să fiu primul și față de care să nu mă fac de rușine, ne va lipsi exact siguranța psihologică și nu ne vom putea satisface nevoia de apartenență. E nevoie să ne dezvoltăm competențele relaționale, să comunicăm mai deschis și sincer cu ceilalți. E nevoie și să învățăm să avem încredere în sine și să ne valorizăm competențele, fără pretenția de a fi perfecți sau superiori celorlalți. Doar așa vom reuși să îi privim pe ceilalți nu drept competitori, ci colaboratori. Să ne privim unii pe alții cu curiozitate, căutând să ne completăm și să ne valorizăm competențele și diferențele, în loc să ne simțim amenințați de ele.

Când reușim să îi vedem astfel pe ceilalți, colaboratori, nu competitori, punem cu adevărat umărul la a construi siguranța psihologică în organizații. Iar efectul se duce și în celelalte zone din viața, noastră, desigur. Pentru că toate sunt conectate cu toate, iar modul în care ne simțim într-un mediu relațional, de exemplu la muncă, infleunțează adesea modul în care ne prezentăm în alt mediu relațioonal, de exemplu în familie sau în grupul de prieteni. #SiguranțaRelațională se construiește pas cu pas, fiecare contribuind câte puțin, în jurul său.

Te invit să reflectezi la următoarea întrebare: tu de ce ai avea nevoie ca să îți privești colegii, cu adevărat, drept colaboratori și să scapi de anxietatea competiției?