„Sunt prietenii noștri, vor fi aici pentru noi”

Inevitabil, în multe contexte ale vieții, fiecare dintre noi trăiește o paletă diversă de emoții. Dar cele cu valență negativă ne fură uneori mult timp și energie. Astfel că, apelăm la diferite strategii prin care să facem față, fie că sunt ele mai mult sau mai puțin sănătoase. Dar de multe ori, cei care sunt la un telefon distanță sunt prietenii sau cei dragi nouă.

Personal, am câțiva prieteni la care știu că-mi găsesc liniștea în momentele mai grele care apar în viața mea. Chiar și studiile de specialitate ne spun că suportul social este o resursă importantă în depășirea anumitor obstacole. Dar oare cât de mult ne folosim de această resursă și cum?

„Sunt prietenii noștri, vor fi aici pentru noi”

Așa este. Acest gând poate fi foarte reconfortant, să știm că avem prieteni care ne ascultă și vor fi mereu acolo când vom avea nevoie. Astfel, atunci când trăim o emoție negativă ne ducem spre ei să ventilăm și sperăm să scăpăm de acea stare. Doar că uneori parcă nu ne ajunge o discuție, două. Totul începe să se învârtă în jurul acelei stări, a acelui subiect. În aceste momente avem nevoie de mai mult. Uităm că ne sunt prieteni și începem să ne raportăm la ei ca și cum ar fi terapeuții noștri.

Cu ce vine la pachet această transformare pe care o facem?

În dorința noastră de a vorbi cu prietenii și de a le împărtăși greutățile noastre, putem să îi îndepărtăm pe ceilalți de noi dacă profităm de acest lucru și o facem într-un mod nesănătos. Adică acele momente în care subiectul discuției este mereu al nostru și monopolizăm relația de prietenie cu acest lucru. Abia au timp să povestească ei și ajungem să nici nu îi întrebăm cum se mai simt, nu vedem dacă au și ei probleme. Iar atunci când doar vom începe discuția, ceilalți vor simți o stare de tensiune, se vor simți stânjenți să spună ceva despre asta sau nu vor ști cum să iasă din discuție anticipând ce urmează. Aceasta nu înseamnă că emoțiile noastre nu sunt importante sau să nu ne mai deschidem față de prieteni. Ci să știm să facem acest lucru într-un mod în care să nu uităm că într-o relație de prietenie sunt doi oameni și ar fi plăcut să fie cu dublu sens.

Poate că celorlalți le va fi greu să spună că nu mai pot să ne asculte. Să le dăm șansa întrebându-i. Înainte de a începe o discuție mai profundă și mai apăsătoare pentru noi, să verificăm dacă simt că pot duce ceea ce le spunem, dacă nu cumva trec și ei printr-o perioadă mai grea. În acest fel nu stricăm relația de prietenie și știm că ar trebui să ne îndreptăm către altcineva pe moment.

Supra-încărcarea poate fi un alt efect. Dacă avem mereu același prieten căruia îi destăinuim emoțiile negative, acesta ar putea ajunge să se simtă copleșit. Fiindu-ne prieten și dorind să ne ajute, s-ar putea implica mult emoțional și chiar să se simtă vinovat că nu poate rezolva ceva. Iar starea lui de bine în unele momente va fi influențată de intensitatea lucrurilor pe care le spunem. Cu siguranță că intenția noastră nu este să-i transferăm lui acele emoții negative, dar să nu uităm să fim empatici când ne deschidem în fața lui.

Un alt lucru ce se întâmplă în astfel de situații este că așteptăm validare din partea lor, soluții, sfaturi, iar dacă ele nu sunt așa cum am vrea noi sau cum ne așteptăm, îi judecăm, ne supărăm și ne îndepărtăm. Un efect al trăirii acestor emoții negative este că încercăm să scăpăm cât mai repede de ele, nu suntem confortabili cu prezența lor. Astfel că, de la oricine din jurul nostru așteptăm ceva care să ne spună cum să ieșim din acea situație. Poate că, uneori, prietenii ne vor da cele mai bune sfaturi și vor ști cum să ne facă să ne simțim mai bine. Dar vor fi și situații care îi depășesc, în care tot ce vor putea face va fi să ne asculte și să ne valideze emoțiile pe care le trăim. Și asta este în regulă. Să analizăm puțin așteptările noastre și să ne gândim la ce pot face ei pentru noi. Să îi apreciem că sunt în viața noastră și să realizăm când avem nevoie de un ajutor mai atent din partea cuiva.

Reflectând la aceste lucruri, mesajul pe care vreau să îl transmit nu este de a nu ne mai destăinui și a nu ne mai elibera grijile în fața prietenilor, ci atunci când facem asta să ne gândim și la sentimentele și trăirile lor, nu doar la noi. Fără să vrem, putem strica acea relație de prietenie. Da, în acel moment, „noi suntem pe primul plan”, mai ales dacă trecem prin situații puternic încărcate emoțional. Dar să nu uităm că ei ne sunt prieteni, nu terapeuți; vor face atât cât le stă în putință să ne ajute. Iar dacă avem nevoie de mai mult, să avem curajul să apelăm la sprijinul unui specialist.