Nevoile noastre - ancorele pentru a trăi (și) în prezent

Alegem frecvent să trăim în amintirile din trecut, uneori și să ne judecăm, cu precădere, pentru ceea ce nu am făcut. Tristețea este emoția care apare atunci când mintea noastră se adâncește în acest trecut sau când suferim o pierdere semnificativă. Tristețea acută și îndelungată ia, uneori, forma depresiei. Alteori, viitorul este cel care ne fură toate resursele gândirii, imaginându-ne scenarii posibile, supraanalizând alternative plauzibile. În astfel de scenarii apar îngrijorările, implicit și frica. Ea poate căpăta, uneori, forma binecunoscută a anxietății.

Și în tot acest tablou al vieții uităm mai ales de AZI

Cele mai bune ancore pentru a ne păstra în contact cu prezentul sunt nevoile noastre. Corpul nostru și mintea noastră ne dau semnale cu privire la lucrurile de care avem nevoie. Aleg, deci, să vă împărtășeșc categoriile de nevoi pe care le avem și a căror îndeplinire urmărind-o, ne ancorăm în prezent.

Una dintre cele mai evidente nevoi ale noastre este cea de atașament, de afiliere, de apartenență și conexiune, chiar de stabilitate și iubire. Din momentul în care venim pe lume, aceste aspecte emoționale devin indispensabile. Mama este primul responsabil de aceste nevoi ale noastre; părinții, mai apoi prietenii și partenerii de cuplu sunt cei pe care îi punem în rolul de emițători ai iubirii, cei alături de care reușim să ne satisfacem dorința de apartenență.

În strânsă legătură se manifestă nevoia de autoapreciere și exprimare a emoțiilor. Desigur că această abilitate de a ne aprecia nu doar reușitele și eforturile, ci și propria persoană, se construiește prin interacțiunile cu ceilalți. Mai ales prin învățarea de la modele, ajungem să manifestăm, cu o mai mică sau mai mare lejeritate, propria apreciere. Exprimarea emoțiilor o îndeplinim în interacțiunile cu cei din jurul nostru. Decisive în acest sens sunt mesajele pe care le primim în copilărie cu privire la emoții: pentru unii emoțiile sunt forme de slăbiciune, în timp ce alții învață că sunt forme de conectare.

Fără a se contrazice cu dorința de a stabili relații de apropiere cu ceilalți și cea de a fi acceptat, nevoile de autonomie și performanță își caută și ele locul în viața noastră. Ne șlefuim propria identitate prin faptul că ne definim ca entități separate față de ceilalți; deci, în același timp în care avem nevoie de iubire, avem nevoie și să funcționăm într-o manieră independentă. Aici se adaugă dorința de a obține rezultate, de a avea succes în acțiunile întreprinse, de a atinge anumite nivele de performanță. Cel mai adesea, această nevoie o îndeplinim prin aspecte ce țin de dimensiunea profesională a vieții noastre.

Și pentru că echilibrul este esențial, o altă categorie de nevoi este cea referitoare la relaxare, la petrecerea timpului liber, nevoia de a ne bucura. Aceste dorințe ale noastre se definesc ca o permutare a atenției de la norme și reguli stricte spre relaxare, exprimare de sine și trăirea emoțiilor pozitive. Joaca unui copil intră în această categorie. Aceeași nevoie de joacă o au și adulții, chiar dacă o concretizăm în alte tipuri de activități precum ieșirile, excursiile, reuniunile, concediile sau activitățile de recreere.

Nevoia de granițe și setarea unor limite sănătoase reprezintă dorința de a deține controlul asupra propriului comportament și gânduri (autocontrol), de a defini limite interioare. De exemplu, putem să ne stabilim o zi liberă pe săptămână, iar limita sănătoasă pe care o setăm față de ceilalți ar fi aceea de a nu ne deranja în timpul nostru de recreere. Responsabilitatea față de ceilalți și orientarea spre obiective pe termen lung sunt și ele parte a acestei categorii de nevoi. Altfel spus, avem nevoia de a seta granițe, în timp ce păstrăm și o doză de responsabilitate în relațiile semnificative pentru noi.

Tu cum ai grijă de nevoile tale?